Bichon Frise

Bichon Frise: rasa

Cu corpuri compacte, fețe de păpușă și blană albă pufoasă, Bichonii sunt o rasă foarte atrăgătoare, cu un aspect îmbunătățit de o dispoziție blajină. Ei sunt adesea confundați cu Pudelii albi.

Bichonul, este legat de mai multe rase mici:

• Coton de Tulear (Bichonul de bumbac), este un câine originar din coasta Africii, pe o insulă din apropierea Madagascarului;
• Bichon Bolognese, crescut în nordul Italiei, în apropierea orașului Bologna;
• Bichon Havanez, originar din Cuba;
• Bichon maltez, dezvoltat pe insula Malta în Marea Mediterană.

De asemenea, bichonii par să provină din Marea Mediterană și să fi fost adusi de-a lungul rutelor comerciale în alte țări.

Bichonii pot fi câini de talie mică, specimenele mari ajung să atingă doar 30 cm în înălțime. În ciuda dimensiunilor lor reduse, ei nu sunt clasificati ca o rasă de jucărie de către Clubul American Canin (American Kennel Club), în schimb, sunt membri ai grupului non-sportiv.

Bichonii sunt întotdeauna albi (deși puii pot fi crem sau galben pal), cu ochi negri și nas negru. Gâturile lor arcuite le dau un aspect mândru și confident, în timp ce cozile lor se curbează cu grație peste spate.

Dacă cauți un animal minunat de familie, ia în considerare Bichonul. Acestui câine îi place să se joace. El este întotdeauna fericit (cu excepția cazului în care este lăsat singur pe perioade lungi de timp), iar comportamentul lui este afectuos și blând.

Bichonii sunt adesea recomandați persoanelor cu alergii. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l discuți cu alergologul, deoarece nu toată lumea reacționează în același mod cu un Bichon.

Bichonii au reputația că suferă de anxietate de separare. Dacă trebuie să îl lași singur acasă pentru perioade lungi de timp, acesta poate că nu este câinele potrivit pentru tine. Se adaptează bine la o varietate de moduri de viață, atâta timp cât nu trebuie să petreacă prea mult timp singuri.

Din cauza dimensiunilor mici, Bichonii sunt animale de companie bune pentru persoanele care locuiesc în apartamente. Dar aceștia au o energie ieșită din comun și au nevoie de exerciții zilnice, inclusiv plimbări și jocuri.

Bichonii sunt inteligenți și iubesc să învețe trucuri și sunt foarte ușor de instruit. Atunci când îl antrenezi, trebuie să fii ferm, dar blând. Corecțiile și certurile dure îi vor sfâșia inima. Mulți proprietari de bichoni își pregătesc câinii pentru ascultare, agilitate și competiții. O altă activitate care aduce cele mai bune rezultate este munca de terapie. Pentru că sunt blânzi și siguri să aducă un zâmbet pe fața cuiva, ei sunt un exemplu perfect de câine de terapie.

Bichonii se înțeleg, de obicei, cu alte animale și oameni, dar te vor avertiza când străinii vin la ușă.

Bichon Frise: scurt istoric

Ca și în cazul mai multor rase de câini, originea exactă a rasei Bichon Frise este incertă. Se crede că Bichonul este descendentul rasei Barbet, un câine de dimensiuni medii și că cuvântul Bichon este derivat din barbichon, care este diminutivul cuvântului barbet. Familia de câini Barbichon include Bichon Frise, Bolgnese, Coton de Tulear, Havanez și Maltez. Toți au originea în Marea Mediterană și au un aspect asemănător.

Cele mai vechi înregistrări ale rasei Bichon Frise datează din secolul al XIV-lea, când marinarii francezi și-au adus câinii acasă din Tenerife. Se credea că rasa de câinii Bichon Frise a fost adusă acolo de către comercianții care au folosit traseul comercial fenician și că Bichon Frise s-a dezvoltat inițial în Italia.

Încă alți istorici consideră că marinarii spanioli au adus rasa în Tenerife și, în secolul al XIV-lea, marinarii italieni (mai degrabă decât cei francezi) i-au adus înapoi pe continent. Potrivit acestei versiuni a poveștii, când francezii au invadat Italia în anii 1500, au adus mulți câini Bichon Frise în Franța ca pradă de război.

Indiferent de modul în care Bichon Fries a sosit în Europa, rasa a devenit rapid favorita nobilimii. Bichonii erau populari în curțile domnești, în timpul domniei regelui Francisc I al Franței și a regelui Angliei Henry al III-lea în secolul al XVI-lea. Regele Henric al III-lea a fost atât de îndrăgit de Bichonii săi că îi ducea oriunde mergea într-un coș special atârnat de gât. Bichonii au devenit favoriți ai familiilor regale spaniole și chiar ai pictorilor precum Goya, care a inclus un bichon în mai multe dintre picturile sale.

Interesul pentru Bichon Frise a rămas puternic în timpul domniei lui Napoleon al III-lea, dar apoi rasa a decăzut până la sfârșitul anilor 1800. În acel moment, era considerat un câine obișnuit, uneori deținut de măcinători de măcelari sau artiști de circ și, uneori, antrenat să-i ajute pe orbi. Dacă nu erau prezente inteligența și farmecul, rasa ar fi dispărut probabil în această perioadă.

După primul război mondial, totuși, crescătorii francezi au devenit interesați de Bichon și au lucrat pentru conservarea rasei. Standardul oficial al rasei a fost adoptat de Société Centrale Canine din Franța la 5 martie 1933, moment în care câinele avea două nume: Tenerife și Bichon. Mai târziu, în același an, când Bichon Frise a fost recunoscut de Fédération Cynologique Internationale (FC), președintele FCI, Madame Nizet de Leemans, a redenumit rasa „Bichon à poil frisé” ( Bichon cu blană ondulată), iar sau mai simplu Bichon Frise. La 18 octombrie 1934, primul Bichon Frise a fost admis în carnetul genealogic al Clubului canin francez.

Rasa Bichon Frise a fost adusă prima oară în Statele Unite în 1956. Rasa a devenit eligibilă pentru a intra în clasa Diverse a AKC (Clubul american canin) în septembrie 1971 și a fost admisă la înregistrarea în American Kennel Club Studbook în octombrie 1972. În aprilie 1973 rasa a devenit eligibilă în grupul non-sportiv. În 1975, AKC a recunoscut Clubul Bichon Frise din America.

Bichon Frise: dimensiune

Masculii și femelele au o înălțime cuprinsă între 9 și 11 centimetri și cântăresc 7 până la 12 kilograme.

Bichon Frise: personalitate

O atitudine veselă este trasatura remarcabilă a personalității bichonului. Acestui câine îi place să fie iubit, se bucură de faptul că este în centrul atenției și este adeptul fermecător pentru familie, vecini, cu personalitatea lui câștigătoare.

Bichonul are o personalitate jucăușă, independentă, dar asta nu înseamnă că îi place să fie singur. De fapt, această suferă de anxietate dacă este lăsată singură timp de multe ore. În astfel de situații, bichonii pot deveni distructivi. Evident, bichonul nu este o alegere potrivită pentru persoanele care sunt departe de casă pentru perioade lungi de timp.

Temperamentul este afectat de un număr de factori, inclusiv ereditatea, formarea și socializarea. Puii cu temperament frumos sunt curioși și jucăuși, dispuși să se apropie de oameni și să fie mangaiați de ei.

La fel ca orice câine, bichonul are nevoie de socializare timpurie, expunerea la multe persoane, viziuni, sunete și experiențe atunci când este tânăr. Socializarea te ajută să te asiguri că animăluțul tau crește pentru a fi un bun câine.

Bichon Frise: sănătate

Bichonii sunt, în general, sănătoși, dar, ca toate rasele, sunt predispuși la anumite afecțiuni de sănătate. Nu toți bichonii vor avea oricare dintre aceste boli, dar este important să le cunoști, dacă iei în considerare această rasă.

Dacă cumperi un cățeluș, găsește un crescător bun care îți va arăta documentele pentru sănătate ale părinților cațelului. Certificatele de sănătate demonstrează că un câine a fost testat și recuperat după o anumită afecțiune.

• Probleme ale vezicii urinare: Pietrele și infecțiile vezicii urinare nu sunt neobișnuite la această rasă. Mulți factori pot cauza pietre, inclusiv proteinele excesive, magneziul și fosforul în dietă sau perioade lungi de timp între urinare. Infecțiile vezicii urinare pot fi cauzate de infecții bacteriene sau virale. Dacă bichonul tău urinează frecvent, sânge în urină sau pare să aibă dificultăți la urinare și la pierderea apetitului, du-l la veterinar pentru a fi verificat.
• Alergii: Alergiile pot afecta bichonii datorită unor cauze diferite, inclusiv alergiile de contact și alergiile alimentare. Bichonii sunt bine cunoscuți pentru faptul că sunt sensibili și la pișcăturile de purice. Dacă bichonul tău se scarpină des, du-l la veterinar ca sa-l verifice.
• Luxația patelară: Aceasta este o problemă comună la câinii de talie mică, care se datorează faptului că patela, care are trei părți – femurul (coapsa), genunchiul și tibia nu sunt aliniate corespunzător. Acest lucru provoacă tulburare în picior sau mers anormal. Este o afecțiune prezentă la naștere, deși luxația reală nu apare întotdeauna decât mult mai târziu. Frecarea cauzată de luxație patelară poate duce la artrită, o boală degenerativă articulară. Există patru grade de luxație patelară, variind de la gradul I, o luxație ocazională care provoacă tulburare temporară în articulație, până la gradul IV, în care întoarcerea tibiei este severă, iar patela nu poate fi realiniată manual. Gradele severe de luxație patelară pot necesita operații chirurgicale.
• Sensibilitatea la vaccinare: Unii bichoni sunt afectați de această sensibilitate și mulți suferă chiar și de la vaccinările de rutină. Simptomele includ, de obicei, urticarie, umflarea feței, durere și letargie. În cazuri rare, un câine sensibil la vaccin va dezvolta complicații sau chiar va muri. Urmărește cu atenție bichonul pentru câteva ore după ce a fost vaccinat și sună medicul veterinar dacă observi ceva neobișnuit.
• Displazia la nivelul șoldului: Aceasta apare destul de frecvent la bichoni. Mulți factori, inclusiv genetica, mediul înconjurător și dieta, se presupune că contribuie la această deformare a articulației șoldului. Unii câini afectați de această problemă, pot fi capabili să ducă o viață normală, sănătoasă, dar unii ar putea necesita o intervenție chirurgicală pentru a se deplasa cu ușurință.
• Cataracta juvenilă: Cataracta se dezvoltă uneori la bichonii relativ tineri (care au mai puțin de șase ani). Acest lucru este considerat a fi ereditar.

Bichon Frise: îngrijire

Bichonii sunt, de obicei, câini activi,care se descurcă bine chiar și în case și apartamente mici. Aceștia ar trebui să trăiască în interior cu familia, să aibă în mod ideal acces la o curte. Nu sunt potriviți pentru a trăi în aer liber în condiții extreme de căldură sau de frig.

Bichon Frise: hrănire

Cantitatea zilnică recomandată: 1/2 până la 1.5 cești de hranã uscată de calitate pe zi, împărțită în două mese. Notă: Cât mănâncă câinele adult depinde de mărime, vârstă, construcție, metabolism și nivel de activitate. Câinii sunt indivizi, la fel ca oamenii, și nu toți au nevoie de aceeași cantitate de hrană. Este aproape de la sine înțeles că un câine extrem de activ va avea nevoie de mai multã hranã comparativ cu unul mai puţin activ. Calitatea hranei pentru câini pe care o cumpărați face, de asemenea, o diferență – cu cât mâncarea este mai bună, cu atât îi va asigura nutrienţii şi saţietatea necesarã, fãrã ca dvs, sã fiţi nevoit sã îi verificaţi constant castronul.

Păstrează-l în formă bună, cântărindu-i mâncarea și hrănindu-l de două ori pe zi, mai degrabă decât lăsându-i mâncare tot timpul.

Bichonii, ca multe rase mici, sunt predispuși la urolitiază (pietre în tractul urinar). Dieta este o parte importantă în tratarea și gestionarea acestei afecțiuni; dietele terapeutice și creșterea aportului de apă pot ajuta la prevenirea și controlul acesteia.

Bichon Frise: culoarea blănii și îngrijirea

Bichon Frise este o rasă de câine cu blană dublă, întotdeauna albă. Substratul moale și dens și stratul exterior se combină pentru a crea o textura moale, dar substanțială. Blana se află departe de corp, oferindu-i un aspect de puf. Cel mai popular tuns pentru un bichon este acela în care se urmează liniile corpului câinelui, lăsând blana suficient de lungă pentru a-i da semnătura „pufoasă”.  Bichonii au o reputație de a nu năpârli, ceea ce nu este chiar adevărat. Toti câinii năpârlesc. Cu toate acestea, la bichonii cu blana dublă, părul năpârlit este prins în substrat, în loc să cadă pe podea. Dacă acest păr mort nu este îndepărtat prin periere sau pieptănare, acesta poate duce la probleme de piele. Îngrijirea unui bichon nu este pentru amatori: aceasta este o rasă care se întreține mai greu. Va trebui să aloci un timp considerabil pentru îngrijire și baie: ar trebui să-l speli cel puțin de două ori pe săptămână sau mai mult și va trebui să-i faci baie de fiecare dată când se murdărește.

Ar trebui să verifici adesea urechile bichonului pentru a te asigura că sunt curate. Uneori este necesar să îndepărtezi părul care crește în canalul urechii. Dacă observi o acumulare de ceară, roșeață sau un miros neplăcut, sau dacă câinele își scarpină urechile și-și scutură capul, du-l la veterinar pentru a te asigura că nu are o infecție a urechii. Cei mai mulți proprietari își iau câinii la un profesionist la fiecare patru până la șase săptămâni pentru o baie, periat, tuns, tunderea unghiilor și curățarea urechii. Menținerea unui chip curat este important atât pentru sănătate, cât și pentru aspect. Mucusul și secreția de la ochi tind să se acumuleze în părul care crește în jurul ochilor și pot apărea probleme oculare dacă nu cureți zona în mod regulat.

Apariția lacrimilor este ceva comun, ca urmare a problemelor la ochi sau chiar alergiile alimentare. Deoarece bichonii sunt predispuși la o serie de boli oculare, cel mai bine este ca medicul veterinar să-ți verifice câinele. Periați dinții bichonului de cel puțin două sau trei ori pe săptămână pentru a elimina acumularea de tartru și bacteriile care se ascund în interiorul acestuia. Periajul zilnic este chiar mai bun dacă dorești să împiedici boala gingiilor și respirația urât mirositoare. Îndepărtează unghiile o dată sau de două ori pe lună. Începe să-l obișnuiești să fie periat și examinat când e un cățeluș. Manipulează frecvent labele sale și verifică-i gura. Cu ajutorul unei experiențe pozitive, plină de laude și recompense, vei pune bazele pentru examinările veterinare ușoare și alte manevre atunci când este adult.

Bichon Frise: relația cu copiii și alte animale

Bichonii sunt câini de familie buni și tovarăși minunați pentru copii. Le place să se joace cu copiii și să fie în preajma lor. Sunt foarte toleranți la zgomotul și agitația asociate copiilor. Ca și în cazul fiecărei rase, totuși, trebuie să îi înveți pe copii cum să se apropie și să atingă câinii și să supravegheați întotdeauna orice interacțiune între ei, pentru a preveni orice mușcătură. Învață copilul să nu se apropie niciodată de câine în timp ce mănâncă sau doarme sau să încerce să ia mâncarea câinelui. Niciun câine, oricât de prietenos este, nu ar trebui să rămână nesupravegheat cu un copil. Bichonul se bucură de compania altor câini, atâta timp cât își primește atenția cuvenită din partea proprietarului său. Cu introduceri și instruire adecvate, bichonul se poate alătura pisicilor și altor animale.