Beneficiile unui Malinois în viața copilului

Copii care cresc alături de un Ciobanesc Belgian Malinois se dezvoltă psiho-emoțional și reușesc să deprindă foarte repede calități și avantaje precum:

prietenia, compasiunea, respectul, responsabilitatea;
au un nivel mai crescut al încrederii în sine;
au o dezvoltare cognitivă mai bună;
sunt mai puțini predispuși la alergii sau astm;
întărirea și maturizarea mai rapidă a sistemului imunitar;
abilitatea de gestionare a emoțiilor;
abilitatea de a relaționa eficient cu ceilalți;
cu 30% mai puține șanse să dezvolte rinită alergică;
cu 30% mai puține șanse să dezvolte boli respiratorii infecțioase;
cu 50% mai puține riscuri să dezvolte infecții la nivelul urechilor;
cu 66% mai puține șanse să dezvolte ulterior alergii la părul de animale;
efecte terapeutice în cazul tulburărilor la nivel fizic și psihic precum autism, depresie, dizabilități motorii, senzoriale sau intelectuale.

Beneficiile unui Malinois în viața familiei

Prezența unui Ciobanesc Belgian Malinois este benefică pentru oricine iar de-a lungul anilor cercetătorii le-au studiat în amănunt efectele, printre care se enumeră:

nivelul de stres se diminuează și starea de bine se instalează după minim 15 minute în care privim sau interacționăm cu câinele;
proprietarii câinilor au condiție fizică mai bună, fiind persoane mai active,
sunt mai prietenoși, relaționează mai bine cu ceilalți, sunt mai empatici și mai siguri de sine;
contribuie la îmbunătățirea calitătii somnului, prevenirea problemelor cardiovasculare, scăderea tensiunii arteriale, menținerea nivelului colesterolului și al trigliceridelor în limitele normale;
în timpul interacțiunii cu câinele nivelul oxitocinei crește, hormon asociat atașamentului cu rol în consolidarea sentimentului de iubire și de întărire a relației de atașament;
per total oamenii care trăiesc în preajma câinilor sunt mai fericiți iar calitatea vieții crește din foarte multe puncte de vedere

Ciobănesc Belgian Malinois: rasa

Malinois este un câine ciobănesc belgian de dimensiuni medii care la prima vedere seamănă cu un câine ciobănesc german. Malinois sunt câini cu părul scurt, de culoare neagră, cu o mască neagră. Ei sunt unul dintre cele patru tipuri de câini belgieni de turmă și au fost arătați în Statele Unite ca o rasă separată din 1959.

Dezvoltat inițial în Malines, Belgia, Malinois are o multă rezistență și se bucură cu adevărat de lucru. Sunt câini inteligenți și foarte activi, care excelează la multe sarcini. În afară de turmă, se descurcă bine și cu lucrările poliției, căutarea și salvarea, precum și în evenimente performante, cum ar fi agilitatea.

Oamenii care nu sunt familiarizați cu Malinois-ul adesea îl confundă cu ciobănescul german, dar există diferențe semnificative în structura corpului și temperamentul celor două rase. Malinois sunt câini mai mici cu oase mai ușoare. Ei stau cu greutatea bine pe degetele de la picioare, ceea ce le conferă un profil de corp pătrat, în timp ce ciobănescul german are un spate lung, înclinat și își poartă greutatea mai plat pe picioare. Malinois sunt de culoare deschisă, roșie sau maro, iar vârfurile părului sunt negre. În plus, Malinois are un cap mai rafinat și urechi mai mici, mai triunghiulare.

Mulți cred că Malinois este mai alert și mai rapid să răspundă decât ciobănescul german. De asemenea, sunt câini foarte sensibili care nu răspund bine la metodele dure de antrenament. Unii caini sunt prietenoși și hotărâți, dar alții sunt rezervați și distanți cu străinii. Ei nu ar trebui să aibă niciodată un temperament temător sau agresiv. Datorită nivelului de energie și sensibilității lor, Malinois este recomandat doar persoanelor care au deținut anterior câini și au experiență cu antrenamentul acestora. Malinois sunt câini cărora le place să fie incluși în toate activitățile familiei. Nu sunt potriviți pentru persoanele care muncesc ore întregi sau trebuie să călătorească des, lăsându-i acasă.

Dacă ai decis că Malinois este rasa pentru tine, ar trebui să îl expui la multe persoane, câini, alte animale și situații cât mai devreme posibil. Acesta este un câine care învață rapid și este dornic să facă orice îi ceri.

Ciobănesc Belgian Malinois: scurt istoric

Malinois belgian este una dintre cele patru rase de ciobanești belgieni, care au fost dezvoltate în Belgia la sfârșitul anilor 1800. Cele patru soiuri sunt Malinois, Tervuren, Laekenois și Groenendael. American Kennel Club (AKC) recunoaște pe toți, cu excepția Laekenois, ca rase separate în S.U.A., în timp ce United Kennel Club recunoaște toate cele patru tipuri ca fiind unul singur.

Club du Chien de Berger Belge (Clubul Canin Ciobănesc Belgian) a fost format în septembrie 1891 pentru a determina care dintre numeroasele tipuri de câini era reprezentativ doar pentru câinii ciobănești dezvoltați în Belgia. În noiembrie, crescătorii și fanii s-au întâlnit la periferia Bruxellesului pentru a examina câinii ciobanești din acea zonă. După multă deliberare, profesorul veterinar Adolphe Reul și un complet de judecată au ajuns la concluzia că ciobăneștii autohtoni din acea provincie erau aceiași, dar doar textura, culoarea și lungimea părului erau diferite. Examinările ulterioare ale câinilor din alte provincii belgiene au dus la constatări similare.

Până în anul 1901, câinele ciobănesc belgian a fost în cele din urmă recunoscut drept rasă.

Malinoisul de astăzi poate fi urmărit ca provenind dintr-o pereche de reproducție deținută de un cioban din Laeken, pe nume Adrien Janssens. Astăzi, Vos I și Lise de Laeken sunt recunoscuți ca fiind strămoși nu numai ai câinilor ciobănești belgieni moderni, precum și ai Bouvier des Flandres și câinii ciobănești olandezi.

Crescătorii au decis să dea fiecăreia dintre diferitele soiuri de câini ciobănești belgieni nume proprii. Orașul Malines a format un club pentru promovarea câinelui ciobănesc belgian în 1898. Louis Huyghebaert, precum și un judecător, împreună cu clubul Malines au făcut multe pentru a ajuta la popularizarea acestei rase cu fire de păr scurt.

În anul 1897, cu un an înainte de formarea clubului Malines, Huyghebaert, a sugerat că, din moment ce nu mai rămăseseră foarte multe oi în Belgia, câinii ciobănești ar trebui să aibă probe de teren care să-și prezinte inteligența, ascultarea și loialitatea. Din această recomandare, au fost elaborate încercări de dresaj pentru câinii ciobănești care au testat capacitatea unui câine de a sari și de a efectua alte exerciții. Primul proces de dresaj, desfășurat la 12 iulie 1903 la Malines, a fost câștigat de M. van Opdebeek și Cora van’t Optewel.

Ciobăneștii belgieni au fost, de asemenea, folosiți ca și câini de pază. Au fost primii câini care au fost folosiți de poliția belgiană. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, procesele internaționale ale câinilor de poliție au devenit foarte populare în Europa, iar câinii belgieni au obținut o serie de premii.

Când a izbucnit Primul Război Mondial, mulți ciobănești belgieni au fost folosiți de către armată pentru o serie de locuri de muncă, inclusiv câini mesager, câini de Cruce Roșie.

În anii 1920 și 1930, în Belgia au fost lansate mai multe canise Malinois de excepție. În primele decenii ale secolului XX, Malinois și Groenendael au fost cele mai populare soiuri de câini ciobănești belgieni care urmau să fie exportate în alte țări. La acel moment, multe erau exportate în Olanda, Franța, Elveția, Canada, Statele Unite, Argentina și Brazilia.

În anul 1911, doi Groenendaels și doi Malinois au fost înregistrați de către AKC sub numele de „Ciobănesc German”. În 1913, AKC a schimbat denumirea în „ Ciobănești Belgieni”. Primii câini au fost importați de Josse Hanssens din Norwalk, Connecticut. El a vândut cei doi Malinois către L.I. De Winter din Guttenberg, New Jersey.

După Primul Război Mondial, mulți militari americani au readus Malinois și alți ciobănești belgieni din Europa, iar înregistrările AKC au crescut rapid. Primul Club Ciobănesc Belgian din America a fost format în 1924 și a devenit un membru al AKC la scurt timp după aceasta. În 1924 și 1925, Walter Mucklow, avocat în Jacksonville, Florida, a popularizat Malinois prin articolele pe care le-a scris. De asemenea, a reprodus Malinois pentru o perioadă scurtă de timp sub numele de Castlehead Kennel.

Până la sfârșitul anilor 1920, ciobănești belgieni Groenendael și Malinois au crescut în popularitate pentru a se încadra printre primele cinci rase. În timpul Marii crize economice, creșterea câinilor a fost un lux pe care majoritatea nu și-l puteau permite, iar primul club belgian de ciobănești din America a încetat să mai existe. În anii ’30, câțiva Malinois au fost înregistrați la AKC, în timp ce importurile au intrat în țară. Chiar și după Marea criză economică, au existat atât de puțini câini Malinois și interesul pentru rasă a scăzut atât de mult, încât AKC le-a plasat în clasele Diverse la spectacolele AKC din anii 1930 și 1940.

În 1949, în Indiana s-a format un al doilea Club Belgian de Ciobănești din America. În același an, John Cowley a importat doi Malinois și a început canisa Netherlair. A arătat câțiva dintre câinii săi și mai multe persoane s-au interesat de ei. Până în anii 1960, mai multe persoane reproduceau Malinois. În martie 1992, Clubul American de Malinois Belgian a primit statutul de club părinte AKC.

În ultimul deceniu, câinii belgieni de Malinois au primit multă atenție pentru activitatea lor în cadrul armatei, agențiilor de detectare a drogurilor, operațiunilor de căutare și salvare și forțelor de poliție din întreaga țară. Drept urmare, în ultimii câțiva ani, mulți Malinois au fost importați în SUA. Se situează pe locul 90 din 155 de rase și soiuri recunoscute de American Kennel Club.

Ciobănesc Belgian Malinois: dimensiune

Masculii au înălțimea cuprinsa între 61 și 66 de centimetri și cântăresc între 27 și 36 de kilograme. Femelele au între 56 și 61 de centimetri și cântăresc între 18 și 27 de kilograme.

Ciobănesc Belgian Malinois: personalitate

Acesta este un câine de lucru extraordinar, care este încrezător și protector în orice situație. Este afectuos cu membrii familiei, dar rezervat străinilor. Abilitățile de veghere ale Malinoisului sunt excelente. Își protejează oamenii și proprietățile sale cu atâta forță necesară. Timiditatea și agresivitatea nu sunt niciodată adecvate la această rasă.

Acestea fiind spuse, temperamentul este afectat de o serie de factori, inclusiv ereditatea, formarea și socializarea. Puii cu temperamente drăguțe sunt curioși și jucăuși, dispuși să se apropie de oameni și să fie ținuți de ei.

La fel ca orice câine, Ciobanescul Belgian Malinois are nevoie de socializare timpurie, expunerea la mulți oameni, viziuni, sunete și experiențe, atunci când este tânăr. Socializarea te ajută să te asiguri că animăluțul tău va fi un câine prietenos şi plăcut.

Ciobănesc Belgian Malinois: sănătate

Ciobăneştii Belgieni Malinois sunt, în general, sănătoși, dar, ca toate rasele, sunt predispuși la anumite afecțiuni de sănătate. Nu toți câinii vor avea oricare dintre aceste boli, dar este important să le cunoști, dacă iei în considerare această rasă.

Dacă cumperi un cățeluș, găsește un crescător bun care îți va arăta documentele pentru sănătate ale părinților cațelului. Certificatele de sănătate demonstrează că un câine a fost testat și recuperat după o anumită afecțiune.

Displazia la nivelul șoldului: Aceasta apare destul de frecvent la Malinois. Mulți factori, inclusiv genetica, mediul înconjurător și dieta, se presupune că contribuie la această deformare a articulației șoldului. Unii câini afectați de această problemă, pot fi capabili să ducă o viață normală, sănătoasă, dar unii ar putea necesita o intervenție chirurgicală pentru a se deplasa cu ușurință.
Atrofie retiniană progresivă (PRA). Aceasta este o tulburare degenerativă a ochilor care, în cele din urmă, provoacă orbire din cauza pierderii fotoreceptorilor din spatele ochiului. PRA este detectabilă cu ani înainte ca câinele să prezinte semne de orbire. Din fericire, câinii își pot folosi celelalte simțuri pentru a compensa orbirea, iar un câine orb poate trăi o viață deplină și fericită.
Displazia cotului: similară cu displazia de șold, este de asemenea o boală degenerativă. Se crede că este cauzată de creșterea și dezvoltarea anormală, ceea ce duce la o articulație malformată și slabă. Boala variază în severitate: câinele ar putea dezvolta artrită sau ar putea deveni șchiop. Tratamentul include chirurgia, controlul greutății, managementul medical și medicamentele antiinflamatorii.
Sensibilitate la anestezie. Ciobăneştii belgieni Malinois sunt foarte sensibili la anestezie. Aceștia au o rată de deces mai mare decât media atunci când sunt supuși anesteziei din cauza raportului lor mușchi și grăsime. Asigură-te că medicul veterinar înțelege această sensibilitate înainte de a permite Malinois-ului tău să aibă o intervenție chirurgicală sau chiar să-i curățe dinții.

Ciobănesc Belgian Malinois: îngrijire

Ciobăneştii belgieni Malinois se pot descurca bine în zone mici dacă primesc suficient efort. Preferă climatele răcoroase, dar se adaptează bine mediilor mai calde. Se descurcă cel mai bine atunci când li se permite să facă parte din familie și sunt capabili să trăiască în interior cel puțin o parte a timpului.

Dacă este posibil, asigură-te că Malinois-ul tău are un anumit spatiu pentru exerciții într-o zonă îngrădită, pe lângă plimbări lungi sau jogging. Malinois-ul are nevoie de aproximativ 20 de minute de activitate de trei sau patru ori pe zi, iar o plimbare pe îndelete nu le va satisface. Sunt construiți pentru acțiune. Dacă îți place să faci drumeții sau să faci jogging, Malinois va fi fericit alături. Ia în considerare instruirea lui pentru a concura în ascultare sau agilitate. Nu contează ce faci, atâta timp cât îl menții activ. Nu te mira dacă aleargă în cercuri mari în curtea ta, este o rămășiță a moștenirii sale.

Fii ferm, calm și consecvent cu Malinois. Furia și forța fizică sunt contraproductive.

Ciobănesc Belgian Malinois: hrănire

Cantitate zilnică recomandată: 2 până la 3 cești de hrană uscată de înaltă calitate pe zi, împărțită în două mese. Notă: Cât mănâncă câinele adult depinde de mărime, vârstă, construcție, metabolism și nivel de activitate. Câinii sunt indivizi, la fel ca oamenii, și nu toți au nevoie de aceeași cantitate de hrană. Este aproape de la sine înțeles că un câine extrem de activ va avea nevoie de mai multã hranã comparativ cu unul mai puţin activ. Calitatea hranei pentru câini pe care o cumperi face, de asemenea, o diferență – cu cât mâncarea este mai bună, cu atât îi va asigura nutrienţii şi saţietatea necesară, fără ca tu, să fii nevoit să îi verifici constant castronul.

Ciobănesc Belgian Malinois: culoarea blănii și întreținerea

Ciobănescul Belgian Malinois are blana scurtă, dreaptă, care se simte greu la atingere. Blana dură și densă asigură rezistență la intemperii pentru un câine care a fost crescut să lucreze în aer liber în toate condițiile. Blana este de obicei colorată în culori de mahon cu o mască neagră pe față, cu urechi și vârfuri negre. Blana este ușor de îngrijit. Blana îi cade tot timpul anului, dar mai puternic primăvara și toamna.

Periază dinții ciobănescului Malinois de cel puțin două sau trei ori pe săptămână pentru a elimina acumularea de tartru și bacteriile care se ascund în interiorul acestuia. Periajul zilnic este chiar mai bun dacă dorești să împiedici boala gingiilor și respirația urât mirositoare. Îndepărtează unghiile o dată sau de două ori pe lună. Începe să-l obișnuiești să fie periat și examinat când e un cățeluș. Manipulează frecvent labele sale și verifică-i gura. Cu ajutorul unei experiențe pozitive, plină de laude și recompense, vei pune bazele pentru examinările veterinare ușoare și alte manevre atunci când este adult.

Ciobănesc Belgian Malinois: relația cu copii și alte animale

Malinois-ul bine socializat este bun cu copiii, mai ales dacă este crescut cu aceștia. Un câine adult care nu este familiarizat cu copiii poate trăi cel mai bine într-o casă cu copii suficient de maturi pentru a interacționa cu el în mod corespunzător.

Ca și în cazul fiecărei rase, totuși, trebuie să îi înveți pe copii cum să se apropie și să atingă câinii și să supraveghezi întotdeauna orice interacțiune între ei, pentru a preveni orice mușcătură. Învață copilul să nu se apropie niciodată de câine în timp ce mănâncă sau doarme sau să încerce să ia mâncarea câinelui. Niciun câine, oricât de prietenos este, nu ar trebui să rămână nesupravegheat cu un copil.