Pomeranian de vanzare

Pomeranian de vânzare: rasa

Deși pomeranianul cântărește de la 1 până la 3 kg, acest câine plin de viață are o personalitate de dimensiunea Romaniei!

Pomeranianul este cel mai mic membru al familiei de câini Spitz, care include Samoyed, Malamut de Alaska și Norwegian Elkhound, printre altele.

Aceasta rasă îș ia numele din provincia Pomerania, Germania. Aceasta a devenit deosebit de populară atunci când regina Victoria a permis ca o parte din Pomeranii săi să fie arătați într-un spectacol.

Drăguți, veseli și pufoși, pomeranienii sunt inteligenți și loiali familiilor lor. Sunt atenți și curioși cu privire la lumea din jurul lor. Din păcate, în mintea lor, sunt mult mai mari decât sunt cu adevărat, ceea ce îi poate duce uneori la probleme.

Din fericire, dacă sunt socializați corect cu alți câini și animale, în general se înțeleg destul de bine cu ei.

Ochii lor întunecați, în formă de migdale, sclipesc de inteligență și curiozitate. Nasurile lor pot fi negre sau de aceeași culoare ca și blana lor. Pomeranienii vin într-o mare varietate de culori solide, roșu, portocaliu, alb sau crem, albastru, maro sau negru fiind cele mai frecvente. Rareori, s-ar putea să observi un Pomeranian alb cu marcaje colorate, sau unul negru și bronzat, sau chiar unul portocaliu și sable. Blana dublă care iese în evidență din corpul său arată ca și cum ar fi greu de îngrijit, dar, în realitate, periajul obișnuit este de obicei tot ce are nevoie.

În ciuda dimensiunilor lor mici, pomeranienii sunt câini de pază excelenți. Uneori, ei nu știu când să se oprească din lătrat, așa că este o idee bună să-i instruiesti ca la comandă să nu mai latre.

Pomeranienii sunt animale de companie excelente pentru persoanele în vârstă și pentru cei care sunt ocupați, pentru că nu sunt o rasă excesiv de dependentă. De asemenea, sunt câini de apartament sau case care nu au curte. Din cauza dimensiunilor mici, aceștia nu sunt recomandați familiilor cu copii mici care ar putea să-i rănească accidental.

Pentru învățarea trucurilor, trebuie să fii consecvent și ferm atunci când îl antrenezi. Acesta are multă energie și se bucură să meargă la plimbări. Dacă dorești un tovarăș cu dimensiuni minuscule, cu un mare plus de personalitate, Pomeranianul poate fi alegerea pentru tine.

Pomeranian de vânzare: scurt istoric

Pomeranienii au fost dezvoltați în provincia Pomerania din rasele antice Spitz din țările îndepărtate din nord. Cele mai apropiate rude ale Pomeraniei sunt Norwegian Elkhound, Schipperke, Spitz-ul german, American Eskimo, Samoyed și alți membri ai grupului de câini Spitz, sau nordici, toți caracterizați prin cap în formă de pană, urechi ca de vulpe și straturi groase de blană. Pomeranienii timpurii cântăreau până la 14 kg.

Chiar și în primele zile ale rasei, pomeranienii erau populari. Printre persoanele despre care s-a spus că au câini de tip Pomeranian se numără teologul Martin Luther, care a avut un câine numit Belferlein pe care l-a menționat des în scrierile sale; artistul Michelangelo, al cărui câine stătea pe o pernă din satin și îl privea pictând tavanul Capelei Sixtine; fizicianul Isaac Newton, al cărui pomeranian numit Diamond ar fi mestecat multe din manuscrisele sale, și compozitorul Mozart, al cărui pomeranian a fost numit Pimperl și căruia i-a dedicat o arie.

În 1761, rasa Pomeranian s-a mutat în Anglia când Sophie Charlotte, o prințesă de 17 ani de Mecklenburg-Strelitz (o provincie vecină a Pomeraniei) s-a căsătorit cu prințul englez care urma să devină regele George al III-lea. A adus cu ea o pereche de câini în mare parte albi, numiți Phebe și Mercury, care cântăreau mai mult de 9 kg, ceea ce era standard la acea vreme. Deși erau populari în cercurile regale, noua rasă nu a prins la public.

Toate acestea s-au schimbat în timpul domniei nepoatei reginei Charlotte, regina Victoria. În cei 64 de ani ca regină a Angliei, regina Victoria a crescut mai mult de 15 rase diferite de câini. În anii de mai târziu, a îndrăgit în special rasa Pomeranian, pe care a văzut-o pentru prima dată în 1888, în timpul unei călătorii în Italia. S-a îndrăgostit de un pomeranian sable și roșu, pe nume Marco, care cântărea doar 5 kg. Astăzi, mulți sunt de părere că Marco a fost inspirația pentru a crește pomeranienii mai mici.

Marco a continuat să concureze sub numele reginei în multe spectacole de câini și a câștigat multe onoruri. Victoria a cumpărat alți trei pomeranieni în aceeași călătorie din Florența, în 1888. După Marco, următorul cel mai cunoscut câine din rasa Pomeranian al Victoriei a fost o femelă pe nume Gina, care a devenit și campioană la spectacolele de câini din Londra. Victoria și-a iubit pomeranienii atât de mult încât, pe măsură ce zăcea pe moarte, a cerut ca pomeranianul ei preferat (numit Turi) să fie adus pe noptiera ei.

Dragostea Victoriei față de acești câini, în special de cei mai mici, i-a inspirat pe fanii englezi de animale să înceapă să crească pomeranieni mai mici. Din 1900 până în anii 1930, pomeranienii au avut adesea cel mai mare număr de înscrieri la show-ul de câini Crufts, campionatul național al Marii Britanii. În această perioadă, standardul rasei a fost stabilizat. De asemenea, în această perioadă, o gamă mai largă de culori a devenit disponibilă. Pomeranianul timpuriu a fost în primul rând alb, negru, ciocolatiu sau albastru, dar după ce un câine portocaliu a început să câștige la spectacolele de câini în anii 1920, gama de culori s-a extins.

Popularitatea pomeranianului s-a răspândit peste Atlantic. În 1888, un Pomeranian pe nume Dick a fost primul din această rasă care a intrat în cartea celor de la American Kennel Club (AKC). În 1892, Dick a fost înscris într-un show de câini din New York. După ce AKC a recunoscut rasa în 1900, pomeranienii au crescut rapid în popularitate în Statele Unite. În 1909, American Pomeranian Club a fost acceptat ca membru al clubului AKC și a fost desemnat drept club părinte pentru rasă. Până la mijlocul secolului, aceștia erau una dintre cele mai populare rase de câini din America. Astăzi se situează pe locul 14 din cele 155 de rase și soiuri înregistrate de AKC.

Pomeranian de vânzare: dimensiune

Pomeranienii au între 18 și 30 cm înălțime și cântăresc între 1 și 3 kg. Unele crescătorii au cățelușii care sunt mai mari și cresc până la 6 kg sau mai mult. Acești câini pot fi o alegere excelentă pentru familiile cu copii.

Pomeranian de vânzare: personalitate

Pomeranianul extrovertit este inteligent și vivace. Îi place să întâlnească oameni noi și să se înțeleagă bine cu alte animale, deși uneori crede că este mult mai mare decât ele. Nu-l lăsa să provoace câinii mai mari, în convingerea sa greșită că este de mărimea lor sau mai mare.

Alert și curios, pomeranienii sunt câini de pază excelenți și vor lătra la orice lucru ieșit din comun.

Temperamentul este afectat de o serie de factori, inclusiv ereditatea, instruirea și socializarea. Puii cu temperamente bune sunt curioși și jucăuși, dispuși să se apropie de oameni și să fie ținuți de ei.

Ca orice câine, pomeranienii au nevoie de o socializare timpurie, expunerea la multe persoane diferite, obiective turistice, sunete și experiențe atunci când sunt mici.

Pomeranian de vânzare: sănătate

Pomeranienii sunt, în general, sănătoși, dar, ca toate rasele, sunt predispuși la anumite afecțiuni de sănătate. Nu toți câinii vor avea oricare dintre aceste boli, dar este important să le cunoști, dacă iei în considerare această rasă.

Dacă cumperi un cățeluș, găsește un crescător bun care îți va arăta documentele pentru sănătate ale părinților cațelului. Certificatele de sănătate demonstrează că un câine a fost testat și recuperat dupa o anumită afecțiune.

• Alergii: Unii pomeranieni pot suferi de o serie de alergii, de la alergii de contact la alergii alimentare. Dacă pomeranianul tău își linge labele sau își freacă foarte mult chipul, bănuiește că are alergie și du-l la medicul veterinar.
• Epilepsie: Unii pomeranieni dezvoltă epilepsie și au convulsii. Du-l la veterinar pentru a determina ce tratament este adecvat.
• Probleme oculare: Pomeranienii sunt predispuși la o varietate de probleme ale ochilor, inclusiv cataracta, ochi uscat (keratoconjunctivită sicca) (uscăciunea corneei și a conjunctivului) și probleme ale conductelor lacrimogene. Aceste probleme pot apărea la câinii tineri și pot duce la orbire dacă nu sunt tratate. Contactează medicul veterinar dacă observi roșeață, cicatrici sau lacrimare excesivă.
• Displazia de șold este o afecțiune ereditară în care coapsa nu se încadrează bine în articulația șoldului. Unii câini prezintă durere și lamență pe unul sau ambele picioare din spate, dar este posibil să nu se observe niciun semn de disconfort la un câine cu displazie de șold. Pe măsură ce câinele îmbătrânește, se poate dezvolta artrita. Displazia soldului este ereditară, dar poate fi agravată de factorii de mediu, cum ar fi creșterea rapidă datorată unei diete înalte în calorii sau răniri.
• Boala Legg-Perthes: Aceasta este o altă boală care implică articulația șoldului. Multe rase de jucării sunt predispuse la această afecțiune. Când pomeranianul tău are Legg-Perthes, aportul de sânge către capul femurului (osul mare al piciorului posterior) este scăzut și capul femurului care se conectează la pelvis începe să se dezintegreze. De obicei, primele semne de Legg-Perthes apar atunci când puii au vârsta cuprinsă între 4 și 6 luni. Primele semne sunt atrofierea membranei și a mușchilor picioarelor. Veterinarii calificați pot efectua o intervenție chirurgicală pentru a tăia femurul bolnav, astfel încât să nu mai fie atașat de pelvis. Țesutul cicatricial care rezultă în urma operației creează o „articulație falsă”, iar cățelușul este de obicei lipsit de durere.
• Luxația patelară: Aceasta este o problemă comună la câinii de talie mică, care se datorează faptului că patela, care are trei părți – femurul (coapsa), genunchiul și tibia nu sunt aliniate corespunzător. Acest lucru provoacă tulburare în picior sau mers anormal. Este o afecțiune prezentă la naștere, deși luxația reală nu apare întotdeauna decât mult mai târziu. Frecarea cauzată de luxație patelară poate duce la artrită, o boală degenerativă articulară. Există patru grade de luxație patelară, variind de la gradul I, o luxație ocazională care provoacă tulburare temporară în articulație, până la gradul IV, în care întoarcerea tibiei este severă, iar patela nu poate fi realiniată manual. Gradele severe de luxație patelară pot necesita operații chirurgicale.
• Probleme dentare: Pomeranianul tău este predispus la probleme cu dinții și gingiile și pierderea timpurie a dinților. Ai grijă la problemele dentare și du-l la veterinar pentru examene dentare obișnuite.

Pomeranian de vânzare: îngrijire

Pomeranienii sunt foarte activi în interior și sunt alegeri bune pentru locuitorii de apartamente. Au un nivel de activitate moderat și se vor bucura de mai multe scurte plimbări zilnice.

Sunt remarcabil de viguroși și se bucură de plimbări mai lungi, dar reține întotdeauna că sunt mici și sensibili la căldură. Le place să se joace și se pot plictisi ușor, așa că asigură-te că oferi o mulțime de jucării, astfel încât să existe întotdeauna ceva nou. Le place mai ales jucăriile care îi provoacă.

O activitate de care te vei bucura atât tu, cât și pomeranianul tău este antrenamentul cu trucuri. Acestora le place să învețe lucruri noi și se bucură că sunt în centrul atenției, dar încearcă sa menții sesiuni scurte și distractive de antrenament.

Pomeranian de vânzare: hrănire

Cantitate zilnică recomandată: 1/4 până la 1/2 cești de hrană uscată de înaltă calitate pe zi, împărțite în două mese.

Notă: Cât mănâncă câinele depinde de mărime, vârstă, construcție, metabolism și nivel de activitate. Câinii sunt indivizi, la fel ca oamenii, și nu toți au nevoie de aceeași cantitate de hrană. Este aproape de la sine înțeles că un câine extrem de activ va avea nevoie de mai multa hrană, decât unul mai puțin activ. Calitatea hranei pentru câini pe care o cumpărați face, de asemenea, o diferență  – cu cât mâncarea pentru câini este mai bună, cu atât îi va asigura nutrienţii şi saţietatea necesară, fără ca tu, să fii nevoit să îi verifici constant castronul.

Pomeranian de vânzare: culoarea blănii și perierea

Gloria pomeranianului este blana dublă, deosebită, cu un strat de păr moale, gros, pufos și un strat de păr lung, drept, strălucitor, dur la atingere. Părul mai lung din jurul gâtului și pieptului sporește aspectul.

Coada este o altă caracteristică remarcabilă a rasei. Coada stufoasă se întinde pe spate. Interesant este că atunci când se nasc, cozile lor nu arată așa. Poate dura câteva luni pentru ca coada să se dezvolte astfel.

Unul dintre lucrurile grozave despre pomeranieni este că vin în orice culoare sau model îți poți imagina la câini, inclusiv negru, negru și cafeniu, albastru, albastru și bronz, ciocolatiu, ciocolatiu și bronz, crem, crem sable, portocaliu, roșu, sable roșu, sable (părul cu vârf negru pe un fundal de argint, auriu, gri, cenușiu sau maro), brind și alb.

Pomeranienii sunt considerati a pierde moderat păr. Este nevoie de pieptănat blana cel puțin de două ori pe săptămână.

Îl poți îmbăia de câte ori vrei, fie că este zilnic sau lunar, atâta timp cât folosești un șampon și balsam pentru câini.

Periază dinții câinelui de cel puțin două sau trei ori pe săptămână pentru a elimina acumularea de tartru și bacteriile care se ascund în interiorul acestuia. Periajul zilnic este chiar mai bun dacă dorești să împiedici boala gingiilor și respirația urât mirositoare. Îndepărtează unghiile o dată sau de două ori pe lună. Începe să-l obișnuiești să fie periat și examinat când e un cățeluș. Manipulează frecvent labele sale și verifică-i gura. Cu ajutorul unei experiențe pozitive, plină de laude și recompense, vei pune bazele pentru examinările veterinare ușoare și alte manevre atunci când este adult.

Pomeranian de vânzare: relația cu copii și alte animale

Pomeranianul îndrăzneț și activ iubește să se joace, dar este cel mai potrivit pentru o casă cu copii mai mari, care pot fi de încredere pentru a-l gestiona cu atenție. Mulți crescători refuză să vândă cățeluși în case cu copii foarte mici, care pot să-l accidenteze.

Ca și în cazul fiecărei rase, totuși, trebuie să îi înveți pe copii cum să se apropie și să atingă câinii și să supravegheați întotdeauna orice interacțiune între ei, pentru a preveni orice mușcătură. Învață copilul să nu se apropie niciodată de câine în timp ce mănâncă sau doarme sau să încerce să ia mâncarea câinelui. Niciun câine, oricât de prietenos este, nu ar trebui să rămână nesupravegheat cu un copil.

Pomeranienii se pot înțelege excelent cu pisicile și alte animale, mai ales dacă sunt crescuți cu ele. Protejații de câinii mai mari. Pomeranianul nu își dă seama cât de mic este și nu are nicio teamă de a provoca câini mai mari.